First Love

Pai... este prima mea incercare de fic,deci,sper sa va placa si sa nu ma omorati chiar asa repede...Nu am facut primul capitol prea lung,sorry...

First Love

Cap 1: Viata lui Karin

Soarele se ridica deasupra orasului,luminand strazile pe care circulau,desi devreme fiind,mii de oameni.Toata lumea parea fericita,ascultand cantecul pasarelelor si lasand caldura soarelui sa le alinte pielea.
Insa,in casa familiei Smith atmosfera era foarte incinsa,nereflectandu-se armonia de afara.Karin statea in picioare,privind furioasa chipul mamei sale,Hazuki Smith.Mama sa era din Japonia,insa tatal ei era din Anglia,motiv pentru care Karin avea o combinatie atat de stranie de nume...
-Piei din ochii mei,tipa mama sa,privindu-si fiica ca pe ceva dezgustator.
Karin nu facu nici o miscare,ci continua sa isi incadreze mama cu o priviri plina de ura.
-Pleaca!spuse mama si mai tare.Dar tot nimic...Karin nu se miscase nici cu un milimetru mai mult,dar se vedea in privirea sa ca ezita.
Scoasa din sarite,mama fetei o plesni pe aceasta peste fata,cu toata puterea,provocand un zgomot sec.Karin isi intoarse capul spre stanga,din cauza puternicei lovituri.Trecura cateva minute lungi si apasatoare,pana cand Karin isi reveni din soc.Isi intoarse capul,privindu-si uimita mama,care statea acum pe canapeaua din piele rosie,cu fata in palme,plangand.Nu stia ce sa faca;sa o linisteasca?sa isi ceara scuze?sa plece?Hotari ca,cel mai bine ar fi fost ca ea sa mearga in camera ei,sa faca liniste si sa o lase pe mama sa in pace...pentru moment.
Iesi din living si merse spre camera sa,unde se tranti pe pat,adancindu-si capul in perna.Incepu sa isi injure mama si sa blestema faptul ca s-a nascut intr-o astfel de familie.Dar se opri la un moment dat,constientizand ca,cineva o urmarea cu privirea.Putea simti intensitatea privirii lui,sau ei.Intoarse privirea si isi zari fratele mai mare,rezemat de perete.Privirea lui era diferita de cea a mamei sale.Nu emana ura,dimpotriva.Era una blanda,linistitoare.Karin se dadu jos din pat si merse spre Hiro-onii-chan,imbratisandu-l cu putere.Hiro ii zambi compatimitor si o stranse si el in brate,lasand-o sa planga pe umarul sau,chiar daca ii uda pretiosul lui tricou cu "Green Day"...
-Ce...ce cauti tu aici?intreba intr-un final Karin,stergandu-si lacrimile cu maneca T-shirt`ului.Stia ca Hiro venise sa o linisteasca,dar nu avusese alta intrebare in gand,asa ca i-o pusese pe asta.
-Am venit sa te...ajut,spuse Hiro,trantindu-se pe pat.Mama devine din ce in ce mai insuportabila,asa-i?
Karin dadu din cap,aprobator.Atinse obrazul drept,unde i se aplicase acea palma.
["Of,inca ma mai doare..."]gandi Karin,in timp ce se indrepta spre birou.Se aseza pe scaun si deschise calculatorul.Voia sa vorbeasca cu prietenele ei despre asta...Ele mereu o ajutau in astfel de situatii.O data,Myako chiar a sfatuit-o sa fuga de acasa.
Pe buzele lui Karin se creiona un zambet,la gandul acelor zile minunate,petrecute cu Myako,Aiyumi si Kristal.Ele patru erau colege de clasa,prietene si chiar faceau parte din echipa de majorete.
-Haide,acum pleaca,ii spuse Karin lui Hiro,in timp ce deschidea messengerul.Dar,inainte ca baiatul sa iasa pe usa,adauga: Ah,si mersi!
Hiro dadu din cap,multumit de sora sa,apoi pleca.Karin incepu sa vorbeasca cu prietenele ei,pe messenger.Dupa 10 minute de vorbit pe mess,deja se simtea mai bine!Mai vorbi putin cu fetele,apoi iesi de pe messenger,si inchise calculatorul.Era mult mai voioasa acum,datorita prietenelor sale.Afisa un zambet cuceritor in fata oglinzii,apoi incepu sa isi cerceteze reflectia.
Parul blond-inchis si scurt,ii era prins,ca de obicei,cu o panglica,de data aceasta alba.Ochii portocalii aveau o nota de oboseala,desi zambetul ei perfect ascundea acest lucru...Pustoaica de 14 ani ce o privea in oglinda,paru ca rade la un moment dat.Karin isi freca ochii si mai privi odata oglinda.Nu,isi imaginase doar.
Ofta prelung,apoi merse in baie.Isi abandona hainele in cosul cu rufe,incuie usa de la baie,apoi intra in dus.Trase perdeaua si dadu drumul la apa,ridicand apoi capul,astfel incat stropii de apa calda sa ii cada pe fata.
["Ziua asta a inceput prost...Ma intreb,cum se va termina?"]gandi fata,lasand ca apa sa ii invaluie trupul.


Well... That`s it! Hope you like it!

Prima ta incercare de fic? Asta? S-o fi vazut pe-a mea...

Ai talent...ai descris foarte bine starea in care erau personajele...la inceput ai repetat putin numele Karin, dar apoi n-ai mai repetat greseala...
Un fic de nota 10...spor la scris in continuare!

Intradevar esti talentata Shio.Ai descris foarte bine sentimentele personajelor,cum zicea si Lina,chiar ai talent.Abia astept continuarea.

Lina Inverse - Multumesc mult pentru comentarii! Ma bucur ca iti place. Nu este chiar cine stie ce fic-ul asta,dar inca sunt incepatoare...
Michiyo - E ciudat,fiindca tocmai la descriere nu ma pricep -.-' La nartiune sunt AS,la fel si la dialog,dar la descriere ma cam incurc...

Capitolul 2: Keichii -un necunoscut pe care simt ca`l cunosc

Karin iesi din baie,imbracata intr`un halat alb,iar pe cap avand un prosop bleu...Se tranti plictisita pe pat si incepu sa se holbeze la tavan.
Dupa cateva minute de privit ,Karin se ridica de pe pat si merse la sifonier,de unde lua un tricou rosu si o pereche de blugi.Isi prinse parul intr`o coada de cal,apoi se incalta cu adidasi ei preferati.Iesi din camera,trecu pe langa living,dar nu ii adresa nici un cuvant mamei sale,care inca mai plangea.
Iesi si din casa,trantind usa cu putere,pentru a`i arata mamei sale ca inca era furioasa,apoi se indrepta cu pasi mari spre parcul din spatele blocului.Odata ajunsa acolo,merse tinta spre leagan,evitand cu succes doi copii de 5 ani,care ii iesisera in cale.
-Hey,Karin!se auzi o voce.Era Kristal,una dintre prietenele ei.
-Buna...spuse Karin,incercand sa afiseze un zambet,dar nu reusi.
-Mama ta din nou?intreba Kristal,asezandu`se in leaganul de langa ea.
-Mda...
-Hmmm... dormi la mine asta-seara?Vin si celelalte fete...
-De ce?
-Pai,fara motiv...Uite,daca vii,scapi de mama ta pentru o seara,nu?
-Ai dreptate,aproba Karin,zambind cu adevarat de data aceasta.
Dupa ce mai povestira o vreme despre mii de alte lucruri banale,cum fac fetele din fire,Karin iesi din parc,facandu-i cu mana prietenei sale.
Se indrepta... Ei bine,nici ea nu stia unde o purtau picioarele,dar important era sa se afle cat mai departe cu putinta de apartamentul ei...In cele din urma,ajunse in fata scolii.Acum era pustie,caci era Sambata,dar -curios lucru- portile erau deschise.Fara ezitare,Karin intra in curtea scolii,privind in jur dupa vreun profesor,caci numai un profesor ar fi putut avea cheile de la poarta scolii,nu? Bine... ar fi putut fi chiar si femeia de servici,nu?
Zari o silueta sub teiul secular din gradina.Nu parea a fi un profesor -era prea tanar.Se indrepta spre el si observa stupefiata ca,rezemat de trunchiul cel gros al copacului,se afla un baiat in varsta de... sa zicem,17 ani,brunet si extrem de chipes! Dormea,chipul fiindu`i luminat de razele aurii ale soarelui...Karin se aseza langa el,pe iarba,privindu`i fascinata chipul; parul negru si ciufulit ce ii cadea pe fata,pielea bronzata,gura intredeschisa,o faceau intr`un mod straniu pe Karin sa il priveasca incontinuu.
Adolescenta tresari cand baiatul incepu sa deschida ochii.Avea ochii mov,stralucitori.Baiatul o privi nedumerit cateva clipe,apoi,cu miscari rapide,o prinse cu mana stanga de talie pe fata,iar cu cea dreapta ii mangaie parul.Karin incepu sa roseasca,dar nu facu nici un gest sa opreasca baiatul.
-Ma numesc Keichii,zise el,apoi ii dadu drumul fetei,lasand`o sa cada langa el,emotionata.
Keiichi se ridica incet,ajutandu-se de trunchiul gros al copacului,si parasi in liniste curtea scolii... Nu stia de ce,insa,cand baiatul ii mangaiase parul,simtise o caldura interioara foarte ciudata,pe care avea senzatia ca o recunostea de undeva...

Nici acest capitol nu este lung,caci l-am facut in graba... Dar va promit ca urmatorul va fi satisfacator ^^